Arhivele lunare: Noiembrie 2014

Timpul…

Timpul…
zâmbetul nu-l ostenește,
în fiecare anotimp
din plin muncește…

1898 Caleasca Timpului

Marea…

Marea păstrează nemurirea…
în fața ei zâmbetul crește…

1897 Caleasca Timpului

Câte o frunză

Câte o frunză
mai ni se ivește-n cale…
cu ochi de ostenit soare,
cu fulgi de nea pe frunte…
trimiși de iarnă toamna să o salute.

1896 Caleasca Timpului

Suflete cristaline

Frunzele,
cristaline suflete;
le licăresc în palmă stele.

1895 Caleasca Timpului

Zâmbet ivit

Anotimpul de argint
are zâmbetul ivit.

1894 Caleasca Timpului

Sentințe

În ploaia ce curge-n sentințe
frunzele ochii își închid,
pe fruntea înfierbântată a pământului
nu mai stăruie nici umbra vreunui gând.
Frunzele lumina își ascund în cântul viorii –
alint durerii, balsam rănii…
Tânjire azurie cu ochi de jais –
luceafăr permanent.

1893 Caleasca Timpului

Nemurind pe câte o stea

Nemurind pe câte o stea
frunzele își cântă dorurile
iar în clipele grele
ne fac semn cu câte un fulg de nea
din care Timpul strălucire bea.

1892 Caleasca Timpului

Se simte aripa iernii

Și în faptul serii
se simte aripa iernii
navigând cu pas fin,
se simte iarna-n aer,
un pui de ger pe umăr îi crește lin.
Siluetele copacilor fără frunze
se conturează pe cerul fără vizibile stele.
Licărind, luna zâmbește printre ele.

1891 Caleasca Timpului

Când anotimpuri își dau mâna

Prin brâu de dalbi nori –
anotimpuri unite.
Timpul ștafetei.

1890 Caleasca Timpului

Anotimpul arcuș

Pe cerul vioară
sufletul dimineții curge strună,
pe anotimpul făcut arcuș
doina este în urcuș…
pe aripile Timpului.

1889 Caleasca Timpului

MEMORIA TIMPULUI

Spirale de ametist

CU O CLIPĂ MAI BOGATĂ

Poezii de Clemența Vasilică Ciubotariu

Suflet in lumina!

This WordPress.com site is the bee's knees